Concluzii despre o minte profund tulburată: Anca Mateiana

O să închei seria de materiale de pe acest blog cu nişte concluzii la care am ajuns după ce am mai strâns (fără să caut neapărat) nişte informaţii despre eroina poveştii noastre, domnişoara Anca Mateiana, din localitatea Potcoava, judeţul Olt, fiica fostului primar din această localitate, Florin Mateiana.

Anca Mateiana este o domnişoară care (din motive necunoscute mie) suferă de grave şi serioase tulburări emoţionale. O spun fără a fi specialist în psihologie, dar pe baza experienţei avute timp de peste opt luni cu ea. 

Anca se teme de relaţii serioase, reale, cu bărbaţi. Probabil a avut parte de nişte traume în copilărie sau ulterior, în adolescenţă, traume care au făcut-o să fugă de ideea de a împărţii sentimente sincere cu persoane de sex opus. În ultimii ani, ea şi-a petrecut practic 90% din viaţa sa pe internet, inventându-şi personalităţi, boli, sentimente, diferite situaţii sociale şi "experimenând" o mulţime de "iubiri" virtuale.
Tipa socializează pe mai multe siteuri. Eu am găsit-o pe www.triburile.ro şi pe www.gamedesire.com. Acolo, sub diferite id-uri ("lose.breath", "bb19" sau "Stop.and.Stare") îşi posta poze provocatoare, apoi - în timp - agăţa diverşi bărbaţi care îi trimiteau mesaje. Din mulţimea de bărbaţi cu care interacţiona îi selecta întotdeauna pe cei care erau - vezi Doamne - mai inteligenţi. Cu aceştia aprofunda relaţia, înteţea comunicarea până ajungea (de cele mai multe ori la iniţiativa ei) la conceperea unor planuri de căsătorie, viaţă de familie, copii, casă împreună etc.

Anca însă fugea de întâlnirile reale! În mod normal, fiecare asemenea bărbat care intra şi "investea" sentimente în relaţia cu ea, aştepta să o întâlnească în viaţa reală. Relaţia mincinoasă dura mai mult sau mai puţin, în funcţie de cât de răbdător era bărbatul cu desele ei amânări ale întâlnirii reale. Cu unii, relaţia se stingea după două luni, deoarece aceştia nu acceptau să tot viseze planuri măreţe doar în virtual şi cum ea mereu inventa alte şi alte pretexte pentru a amâna o întâlnire reală, aceştia se retrăgeau, lăsând-o baltă! Cu alţii relaţia dura mai mult, cum a fost cazul cu mine. Eu am tot aşteptat şi am crezut zecile ei de pretexte şi amânări fapt care a făcut ca "iubirea" noastră să dureze în jur de opt luni...

Foarte rar însă, Anca se mai şi întâlnea cu anumiţi indivizi agăţaţi pe ici, colo, pe internet. Se întâlnea cu cei mai uşuratici, care nu visau decât la o partidă de sex, pe ideea că de aceştia (după ce-şi va satisface poftele) va scăpa mai uşor. Când a văzut însă că bărbaţii continuă să o caute a renunţat la astfel de întâlniri, preferând ca pentru obsesile ei sexuale să întâlnească parteneri agăţaţi tot pe net, dar pe alte siteuri, specializate în partide de sex fără alte obligaţii.

Anca Mateiana a fost de foarte tânără clienta siteurilor de profil XXX. Încă de pe vremea în care se credea lesbiană şi căută fete dornice de sex. Acolo, în virtual, le găsea cel mai uşor. În timp, a devenit o clientă regulată a siteurilor cu obsedaţi sexual şi de acolo îşi culegea partenerii de ocazie. Dacă la început a căutat doar lesbiene, ulterior, când şi-a dat seama că îşi poate extinde experienţa şi cu alţi parteneri, a căutat (şi a găsit uşor) şi parteneri bărbaţi. Apoi, pasul următor a fost, firesc, participarea la numeroase partide de sex în grup la care participau tot felul de persoane care nu se implicau deloc sentimental şi cu care îşi putea permite absolut orice.

După satisfacerea unor asemenea pofte carnale, Anca simţea că mai are o poftă neîmplinită şi aceea nu ţinea de trup ci de suflet. Pe aceasta şi-o satisfăcea tot pe internet, pe siteurile unde am întâlnit-o eu. Acolo trăia mari "iubiri", cu implicări sentimentale serioase din partea bărbaţilor "fraieri". Fiecare asemenea "iubire" se stingea după câteva luni, pentru că domnişoara refuza să se întâlnească real, faţă-n faţă cu partenerii. 

Aşadar, viaţa Ancăi Mateiana se consumă între aceste paralele internaute. Pentru poftele trupeşti ea agaţă clienţi de pe net care doar asta îşi doresc, partide de sex. Nu am informaţii concrete că s-ar fi prostituat, respectiv că ar fi întreţinut relaţii sexuale contra cost, dar acest lucru nu este exclus! Mai ales că în această listă de "clienţi" figurau şi mulţi străini, îndeosebi arabi! Pe de altă parte, pentru "partide" sentimentale, Anca folosea tot internetul ca şi bază de recrutare, dar acolo nu mai onora relaţia cu întâlniri directe ci se mulţumea să întreţină "visul" câteva luni, până se sătura "fraierul" de minciunile ei.

Trist... O persoană ca şi ea, dăruită totuşi de natură cu frumuseţe, educaţie aleasă, familie de origine sănătoasă şi onorabilă, cu şcoli înalte la bază şi cu o minimă inteligenţă bine cultivată, în loc să trăiască o viaţă reală aşezată, cu bucuriile şi problemele inerente oricărui cuplu, cu fericiri reale ce pot fi culese din fiecare zi ce este trăită lângă un partener compatibil, preferă să-şi irosească viaţa în planul realităţii virtuale, împărţind şi consumând în egală măsură doar iluzii! Este alegerea ei, o compătimesc pentru asta şi ştiu că peste ani ea va fi prima persoană care îşi va frânge mâinile dându-şi seama că a trăit efectiv degeaba!

Eu nu-mi doresc decât ca acest profil real al domnişoarei să rămână expus public! Pentru cei care o vor cunoaşte şi pentru cei care ar putea deveni astfel un număr pe lista ei de aşa-zise victime. De fapt, în toată povestea asta, nu există decât o singură victimă şi această victimă nu suntem noi, bărbaţii ce-am iubit-o cândva, ci este chiar EA, o femeie incapabilă să-şi trăiască viaţa, o femeie cu adevărat bolnavă, dar nu de cancer (aşa cum încearcă să prostească pe toată lumea) ci de grave afecţiuni psihice!

Aceasta a fost povestea Ancăi Mateiana, o tulburătoare dovadă vie că femeia poate fi uneori întruparea celor mai urâte forme de caracter uman! O bolnavă ce nu poate fi operată (pentru a fi salvată) decât de propria sa conştiinţă! O "prinţesă" care a ales să fie omagiată în rate, pentru ca apoi să trăiască blestemată pe veci!..

Rămas bun

Nu ştiu ce părere aveţi voi după toată această poveste, dar eu cred că pe final merge şi o scrisoare de adio! Mai ales că domnişoara de 7 ori perfectă nu mi-a dat ocazia să-i adresez un ultim mesaj personal. Se descurcă mai greu cu dialogul, dar eu o înţeleg pentru că relaţiile ei de până acum au fost conjugate - de ea - doar la persoana întâi, prin verbul "eu vreau"! Dincolo de asta nu contau prea multe...

N-o să-i spun însă "scrisoare de adio" ci de "rămas bun". Pentru că nu închei în notă războinică şi nici cu gânduri rele, negre sau pătimaşe. Mi-am consumat energia de-a lungul ultimelor luni iubind-o şi apoi, acum, dezbrăcând-o de imaginea falsă cu care se îmbrăcase. În noua lumină nu mi-a mai părut deloc "sexi", deci îi scriu cu judecata limpede şi fără dor de camera web...

Ex-princess,

Timp de an 2012, văzându-te cu ochi de bou şi judecându-te cu mintea specifică celor jucaţi pe degete,  mi-a fost uşor să te iubesc. Tot aşa cum pe partea cu "The End", descoperindu-te goală de caracter mi-a fost un fleac să te ciuruiesc! Nu-ţi vreau, în schimb, răul! Încă mai am urme pe suflet din dragostea ce te visa cândva, dar trebuie să înţelegi că şi "fraierii" au uneori limitele lor în răbdare şi toleranţă! Te îndemn, fără răutate, să încerci o introspecţie serioasă zilele astea ca să ajungi cumva la adevăratele cauze care te-au adus aici, în văzul lumii şi posibil în dispreţul ei. Nu te ajută prea mult să tot dai vina pe mine şi să-ţi autosalvezi imaginea cu acuze şi blesteme. Lasă că vina pe mine o dau eu de acum, tot timpul. Pentru că şi eu voi face la fel. Aceiaşi analiză care să-mi descopere mie însumi slăbiciunea care m-a făcut inel de tablă pe degetul tău. 

Ştiu că ai acum nişte "probleme" cu faptul că ai apărut aşa, expusă, cum n-ai fost obişnuită până acum. Altfel nu plecai tu din lumile tale virtuale nici picurată cu ceară! Dar nu exagera! Nu-i dracul chiar aşa de negru! Te asigur că-ţi vei găsi adoratorii proaspăt întreţinuţi oricând te vei întoarce, pentru că în lipsa ta mai sunt ca tine, crede-mă! Îmi pare rău însă că nu ţi-a sărit niciunul din "cavalerii" dimineţilor tale în ajutor. Aş fi vrut parcă să pescuiesc vreo doi de limbă, doar aşa, ca "partidă" de final şi poate ca adevărată distracţie. Pentru că TU, în mintea şi inima mea, n-ai fost distracţie decât durere! Şi-ar fi fost o compensare aproximativ potrivită...

Nu mă duc mai departe pe calea "distrugerii", cum îmi spuneai tu în ultimul mesaj. Mă bucur însă că ai putut vedea cu ochii tăi cât de uşor se poate întoarce împotriva ta dispreţul, batjocura şi sfidarea cu care te-ai obişnuit să-ţi categoriseşti iubiţii din listă! Undeva, pe traseu, trebuia să dai şi de-un bărbat cu sânge-n caracter care să lase la o parte timiditatea faţă de expunerea publică şi falsele concepţii despre "demnitate" pentru ca apoi să-ţi dea o lecţie de neuitat. Căci dacă până mai ieri nu prea îţi aminteai de mine decât că mă jonglezi ca pe o bilă fără creier, de-acum cu siguranţă mi-am câştigat un loc etern în neuitarea ta! 

Gestionează-ţi cu responsabilitate situaţia de acasă, căci eu te voi lăsa "în pace", exact cum ai cerut adăugând (probabil în premieră în viaţa ta) şi imposibila expresie "te rog"! De data asta sunt absolut sigur că ai fost sinceră! 

Ai grijă de fetiţă căci acolo te-am văzut şi nu cred că m-am înşelat observând cât o iubeşti! Hm... Am vrut să rectific cuvântul "iubeşti", dar nu... în privinţa fiicei tale este un cuvânt potrivit. Altfel, în toate celelalte situaţii, conjugarea verbului "iubesc" nu-ţi iese. Ai lipsit la ora la care viaţa ţi-a predat lecţia de iubire!.. Probabil erai în excursie, pe un munte de ignoranţă sau la o mare delăsare... 

Gata cu sfaturile. 

Şi-acum finalul apoteotic. Nu manelist, fără stereotipuri de genul "te-am iubit, m-ai minţit"... Şi fără "pam-pam". 

A durut... Şi să-ţi fac asta şi să-mi faci ce mi-ai făcut. Pe tine te-a durut doar finalul, pentru că n-a ieşit cum ai fost obişnuită, cu încă un sinucigaş în palmares. Nu te-a durut să râzi cândva şi nici să fumezi relaţia noastră aruncând fumul înnecăcios spre mine şi apoi făcând totul cenuşă în scrumiera de tip hazna a internetului. Păstrează-ţi amintirile sau aruncă-le la coş, nu-mi pasă. Pe-ale mele, cele cu tine, ţi le dau înapoi!

Rămas bun...

Întrebări şi răspunsuri

Întrucât am primit numeroase reacţii după publicarea acestui serial "telenuvelist", multe mesaje, telefoane şi mai ales întrebări mă simt "obligat" să pun în pagină câteva concluzii de final prin care voi încerca să răspund şi întrebărilor care curg justificat.

Lumea, în general, înţelege mai bine aspectele normale, generale de viaţă decât cele devenite deja plictisitoare legate de politică, afaceri etc. Poate tocmai de aceea subiectele de gen, considerate în planul public ca fiind mai "ieftine", sunt mult mai consumate şi comentate decât cele "grele", de viaţă publică. 

În cazul de faţă, lumea "entuziasmată" de conţinutul poveştii descrise pe acest blog pune o serie de întrebări şi ridică o mulţime de "probleme". Voi încerca, pe rând, să lămuresc principalele chestiuni ridicate de cei care m-au contactat, atât cât mă ţine puterea de înţelegere a "fenomenului" pe care tocmai l-am trăit şi încheiat...

De ce nu ne-am întâlnit faţă-n faţă?

Este una din cele mai frecvente întrebări care mi se adresează... Cel mai dureros lucru pentru mine este concluzia trasă de mulţi cititori că dacă ea a tot amânat şi a evitat până la urmă întâlnirea, atitudinea asta ar fi trebuit să-mi deschidă ochii şi să mă clarifice asupra faptului că toată povestea este o minciună! 

Oameni buni, eu nu am putut gândi atunci în termenii ăştia! Dacă veţi citi primele 10-15 materiale de pe acest blog veţi vedea CUM am iubit-o eu pe fata asta! În ACEA iubire nu era loc de suspiciuni şi bănuieli, decât de încredere şi aşteptare. Mergeam pe mâna ei, aşteptam şi chiar dacă întâlnirea reală se tot amâna la infinit eu tot mai credeam în ea şi continuam să aştept! Desigur, putem discuta pe seama naivităţii mele de a iubi în felul acesta, dar asta e o altă poveste. 

Nu ne-am întâlnit pentru că toată această abureală care venea din partea ei avea (pentru ea) farmec doar în aceste condiţii, de comunicare  de la distanţă. Nu ştiu, poate aşa îi plăcea ei să se joace, poate asta era forma ei de divertisment.

Eu am încercat de MULTE ori să o abordez şi să-i propun întâlnirea reală, iar ea răspundea ÎNTOTDEAUNA cu texte de gen "da, şi eu vreau asta, dar nu acum, mai încolo..". 

Cei din jurul meu care au ştiut de derularea poveştii pe tot parcursul ei întortocheat au găsit în atitudinea fetei mai multe explicaţii care pe mine mă "loveau" în moalele capului. "Ea e căsătorită, nu poate pleca de lângă bărbat, doar se distrează, doar amăgeşte, probabil e bolnavă, dar nu de cancer ci de o boală psihică, prietena ei nu există, sunt doar alte conturi ale ei şi joacă pe mai multe "fronturi" etc...". Concluzii de genul acesta primeam eu de la cei care cunoşteau povestea, dar eu, rege în prostia mea, negam, negam şi spuneam "Nu, nimic din ce ziceţi voi nu e adevărat, fata are probleme, astea vor trece şi ne vom întâlni". Acum aţi văzut şi voi cum ne-am întâlnit...

Care e adevărul în legătură cu cancerul Ancăi Mateiana?

Mda, faza cu existenţa acestei boli este una din cele mai comentate laturi ale acestei poveşti. Majoritatea celor care au citit sunt absolut convinşi că boala asta nu există în realitate în viaţa ei şi că toată povestea cu cancerul nu era menită decât să sensibilizeze fraierii care pun botul la îndrăgosteală. Acum, înclin şi eu să cred că totul a fost o poveste... Nu am PROBE, dar diferite elemente care au făcut parte din viaţa noastră pe parcursul ultimilor luni, privite acum cu alţi ochi, mă îndreptăţesc să cred şi eu acest lucru. 

Pornesc de la ultima ei atitudine... Mă gândesc că oricât de negru ai avea sufletul, şi chiar de ai fi întruchiparea Satanei, nu poţi să îţi baţi joc, să ironizezi şi să batjocoreşti bărbatul care a "tras" să ieşi din comă! La câteva zile după ce tu - vezi doamne - eşti "legumă", vie doar prin aparatele medicale, şi după ce acest bărbat îţi scrie rugându-te să revii la viaţă, după ce textele lui îţi sunt citite şi răscitite la ureche în timp ce tu "dormi" ca să îţi mobilizeze voinţa de a trăi şi să-ţi dea putere să revii printre cei care te iubesc, ei bine, cum spuneam, la doar 3-4 zile după acest moment tu îl batjocoreşti pe acel bărbat, râzând de naivitatea lui de a-ţi trimite mesaje "din proprie iniţiativă" şi bucurându-te că-l joci pe degete! Treaba cu batjocura e dovedită prin mesajele ei, pe care le-am postat aici, aşa că nu rămâne decât că faza cu coma şi boala e un fals! Ori, dacă boala şi coma au fost adevărate, atunci sufletul ei e evadat din IAD şi e compilarea celor mai urâte şi nemernice făpturi din "cazanele" de acolo!

Eu n-am văzut niciodată, nimic, care să semene a "probă" sau a realitate în privinţa bolii ei. I-am acordat credit şi încredere "în orb", doar pe baza poveştilor ei. Mă repet, aşa am ştiut eu să iubesc! Aşa am considerat că e "drept", corect şi frumos să iubeşti. Nu să suspectezi mereu, nu să faci investigaţii şi verificări la tot ce îţi spune despre ea persoana iubită. Învăţaţi voi din experienţa asta a mea dacă vreţi, faceţi voi altfel, eu însă, dacă voi mai iubi vreodată (bleah, asta nu se va mai întâmpla) voi iubi la fel! Sau, dacă voi face investigaţii (mai ales... jurnalistice) atunci înseamnă că... mă joc şi eu cumva, nu că iubesc!

Aşadar, nu rămân cu nici o certitudine în această privinţă, decât cu faptul că acum nu mai cred orbeşte povestea ei. Natura mea de ziarist îmi interzice să pun concluzii definitive doar pe bază de suspiciuni şi ÎNCĂ - se pare - nu am "puterea" să mă apuc de investigaţii ca să fac lumină în chestiune. De altfel, acum la ce-ar mai folosi? Doar, eventual, la completarea profilului ei moral (ce cuvânt nepotrivit pentru Anca!). 

Ce va urma?

Nu va urma... nimic! Ea şi-a şters în ultimele 24 de ore conturile pe care le avea pe siteurile unde noi comunicam. În prima fază a "dezvăluirilor" s-a afişat pe acolo cu acelaşi tupeu obraznic, a postat diverse alte mesaje şi comentarii ironice şi batjocoritoare la adresa mea, a produs tot felul de ameninţări şi jigniri şi s-a arătat mai departe extaziată de anturajul de linguşitori perverşi care roiau pe acolo în jurul ei şi cu care se amuza în poveştile ei amoroase. Citez din memorie un astfel de comentariu "semnat" de ea: "Am deja 7 mesaje care-mi spun că sunt perfectă şi că bine ţi-am făcut că te-am sedus şi abandonat". Mda, după asta am venit eu aici şi am lămurit chestiunea cu abandonatul, tot cu probe, nu cu vorbe doar. După ce am arătat cum stă treaba de fapt în realitate tipa s-a retras în tăcere o perioadă. Nu vreau să dau acum mai multe detalii, nici să mai afişez mesaje de-ale ei. Nu vreau să o "distrug", cum spune ea. Vreau doar să lămuresc problema. 

Pasul doi a fost să-şi şteargă conturile de pe care brava în halul ăsta, dezamăgindu-şi astfel fanii sau - eventual - transferându-se cu aceştia pe alte siteuri unde eu nu am cunoştinţă că se destrăbălează. 

În continuare, nu mai există nici o continuare. Va sta probabil ascunsă o vreme, apoi va scoate iar capul în lumea virtuală sub masca altor ID-uri. Eu ştiu cât de mult au însemnat pentru ea aceste socializări virtuale! Stătea non-stop pe aceste siteuri, vorbea non-stop cu tot felul de obsedaţi şi şmecheri. Colecţiona poveşti şi aventuri, se dădea în vânt după complimentări de tot felul etc. Nu va putea sta de-o parte mult timp fără aşa ceva. Da, poate i-am "stricat" o "carieră" internaută pe care ea şi-a construit-o timp de mulţi ani pe aceste id-uri pe care le-am publicat acum, dar ea e capabilă să "renască" din acest punct de vedere oricând, sub alte porecle şi să amăgească mai departe alte şi alte persoane care se vor îndrăgosti de chipul şi mintea ei. 

Cam atât deocamdată cu "lămuririle"... Dacă va mai fi ceva important de spus voi reveni. Deocamdată, acum, am început să-mi văd şi eu de viaţa mea normală, fără ea şi fără toate problemele pe care mi le genera această poveste care mi-a umplut întregul an 2012. 

Trista victorie

Mda... Contabilizez azi poate cea mai tristă "victorie" din viaţa mea de... bărbat! Am înfruntat, câteva zile, femeia ce până mai ieri producea în mine cele mai curate şi frumoase sentimente de iubire. M-am lăsat atras, inclus în acest război cu furia "normală" a bărbatului care descoperă că a fost unealtă, nu scop, pasiune, dor şi drag! Au strigat din mine toate acumulările de supărare, nervi şi poate disperare. 

Am primit ultimul ei răspuns. Nu-l mai postez aici. Închei telenovela... Este cedarea. Parţială, dar clară. Furioasă, dar fermă. Şi rugămintea. De a mă opri din drumul spre distrugere. Nu distrugere am vrut. De aceea mă opresc...

Iubirea nu e o joacă... 

În 1999 m-am căsătorit cu acte în regulă. Am fost selectat într-un un concurs care se ţinea atunci, "Mirii Anului", şi care se transmitea la Antena 1 cu Mihaela Rădulescu prezentatoare. Am fost acolo alături de alte 70 de cupluri selectate din ţară, de toate vârstele. Am văzut atunci cum se iubeau doi bătrâni de peste 60 de ani fiecare şi care s-au căsătorit şi ei în 1999. Erau ca doi copii, se giugiuleau, râdeau, se complimentau! Chiar mă gândeam atunci că nu este nici o diferenţă între ei, bătrânii, şi cuplurile de tineri de acolo! Dragostea e aceiaşi, oameni buni, indiferent de vârstă, condiţii sociale, culoare a pielii sau religie, etc... Când oamenii se iubesc, sau când un om iubeşte, are aceleaşi aşteptări şi are aceleaşi lucruri de oferit, indiferent că are 20 de ani, 30 de ani, 40, 50 sau 80! Numai cine a trăit toată viaţa în curtea proprie nu poate înţelege asta! Sau numai cine n-a iubit!

În viaţă, concursul în iubire nu este cu sau împotriva altor competitori. Este doar un test pentru sau împotriva propriei tale persoane! Ce oferi, cum oferi, ce aştepţi, cât aştepţi, cum o faci şi - mai ales - cum îl faci pe celălalt să se simtă iubindu-l! Celălalt, partenerul, este (cu sau fără voia ta) un reper grăitor despre capacitatea ta de a iubi!

Nu spun că sunt mândru de faptul că iubirea mea de până mai ieri s-a înnecat în plânsul generat de incapacitatea noastră de adaptare reciprocă. De altfel, când se ajunge la ce s-a ajuns şi la ce este exrem de vizibil pe acest blog, nu poţi avea motive de mândrie. Poţi avea, în schimb, împăcarea sufletească generată de faptul că ai fost autentic, REAL, şi că aşa cum ai fost receptat nu ai fost un fals! Iar dacă realitatea arată şi demonstrează că de acolo de unde tu vroiai dragoste nu este de fapt decât incompatibilitate şi suferinţă, luptă şi durere... nu poţi cere mai mult. Nu poţi modifica realitatea, transformând-o în vis virtual! Sau poţi, dar dacă o faci... ajungi aici!

Am greşit crezând în visul acela care îi făcea deopotrivă pe bărânii şi tinerii de la "Mirii Anului" să se iubească în aceiaşi notă autentică, sinceră şi fără limite. Îmi reproşez mie asta, nu ei. Ei îi mai spun doar că în realitatea pe care eu o înţeleg foarte bine ştiu că mă retrag din acest conflict nu ca un învingător real, ci ca un învins! Dar nu învins de EA! Ci de visul meu, de dorinţa mea şi până la urmă.. de faptul c-am iubit-o atât! Dacă eu şi ea am pierdut fiecare câte ceva în această "poveste", apoi nu e important neapărat că ne-am pierdut unul pe altul ci că aici, în lupta de final, am pierdut fiecare ce am fost frumos cândva!

Închei mulţumind tuturor celor care mi-au scris. Am primit zeci de mesaje. Şi nu aduc acum aceste mulţumiri decât pentru faptul că am extras din aceste mesaje o piesă ce mi-a fost "dăruită" şi care se potriveşte oarecum cu finalul de poveste. Trista victorie de azi nu este a mea, nu este a ei şi nu este a vostră, dar nici a... urmaşilor-urmaşilor noştri! Este - simplu spus - victoria forţei malefice care a reuşit - nu ştiu cum, dar prin noi -  să învingă iubirea!

Părăseala. Cine, cum, când, unde!

Nu am făcut un secret din faptul că până... alaltăieri am iubit-o pe fata asta! Nu oricum! Total, dedicat, fără perdea, fără reţineri, fără ascunzişuri sau alte măscăreli. Am ridicat în slăvi ceea ce eu spuneam că este iubirea noastră. Unele dovezi sunt chiar aici, pe acest blog, unde am lăsat toate textele postate anterior, când credeam în iubirea noastră, când o vedeam ca pe o zeiţă a timpului meu, când însemna totul pentru mine...

Pe parcursul relaţiei noastre au fost şi momente dificile. Ne-am şi certat. Nu foarte grav, dar suficient de tare încât... la un moment dat să îi spun că o părăsesc! I-am trimis un mesaj pe jocul acela online (www.triburile.ro) în care îi spuneam că nu mai suport minciunile ei şi că o las în lumea ei mizerabilă, să se descurce cum poate. Mi-a răspuns prima oară cu nervi, înjurându-mă. După cum îi e de fapt caracterul. Am hotărât atunci să-i dau o "lecţie". Am "ameninţat-o" că voi face dezvăluiri pe net despre tot caracterul ei murdar (cam ceea ce fac acum). Am lăsat-o aşa, în tensiune unpic. Mai ales că îmi scrisese din nou, înjurându-mă şi mai abitir! :) Apoi, pe un alt blog, am publicat un text de rămas bun, de adio!
Puteţi găsi acel ADIO pe care i l-am spus la următoarea adresă de net, cu data şi ora postării:

http://www.cornelsabou.blogspot.ro/2012/07/iubire-cu-aripi-frante.html

Să reproduc aici textul pentru cei care nu vor intra acolo să citească? hai să-l reproduc, ca să fie clar:

Iubire cu aripi frânte...

Am iubit-o! :) 

Da, Cornel, ziaristul "rău" care se luptă cu titanii zilei, cu bogaţii jefuitori ai bugetului ţării, cu candidaţii netrebnici care mereu ies câştigători în lupta cu "binele", Cornel care a învins Guvernul României la CEDO şi care a îndurat ani grei de temniţă grea şi nedreaptă... a fost îndrăgostit de o puştoaică drăguţă foc, de o femeie care l-a (m-a) fascinat! E o poveste scurtă, cu final trist neprogramat, dar autentic. Merită să o amintesc aici pentru că ei, iubitei mele, i-am promis-o! Ea, luată de valul vieţii, a uitat, dar eu nu-mi uit niciodată promisiunile! 

Am iubit-o pentru că este... perfectă! :) Da, ştiu, veţi zâmbi! Nu este perfecţiune! Şi asta ştiu. Şi totuşi este! Poartă un nume, are un chip, o adresă, un loc pe planetă în care trăieşte mai mult sau mai puţin fericită, în care speră sau iubeşte în tăcere! Are vise, dorinţe şi aşteptări normale, ca noi toţi. Este perfectă pentru că traversează toate stările autentice de simţire omenească suferind dacă trebuie lovituri, oferind, dacă vrea, nepreţuite sentimente şi... iubire! Căci şi ea m-a iubit! 

N-am să-i scriu numele pentru că se fereşte de identitate pe internet! Lumea virtuală e bântuită de obsedaţi care după ce vin pe capul tău îţi pot provoca pe lângă migrene şi alte dureri, de suflet, ce pot fi cu greu după aceea tratate. Dar nu asta contează. Nu identitatea... Contează, din punctul meu de vedere, că ea este reală, dar şi că este uşor de lovit în sensibilitatea ei cea mai mare. Acum, la final de "love story" încerc s-o determin să înveţe să se protejeze mai mult pe viitor! Pentru că altfel va suferi enorm şi va trăi nefericită... 

Povestea noastră s-a terminat nu din vina cuiva, a mea sau a ei. Am apreciat la un moment dat că e imposibil să o continuăm fără să acumulăm, amândoi, dureri imense legate de anumite neîmpliniri. N-am ştiut cum să pun STOP! Eu ştiu să iubesc, nu să abandonez iubirea! Dar în acelaşi timp ştiu să apreciez corect care sunt şansele reale de împlinire în iubire. Nu m-am născut ieri, ci acum 40 de ani. Viaţa m-a învăţat cum să trăiesc şi mai ales cum să nu o fac. Încerc măcar acum, pe final de "mandat" terestru, să nu mă mai introduc în poveşti perfecte de iubire care pot avea o desfăşurare imperfectă şi consecinţe nefaste. 

Ea e tânără. Are 23 de ani împliniţi de curând. Nu am putut să-i fac vreun cadou pentru că viaţa ne desparte prin geografia locurilor în care trăim. M-a întristat foarte mult ideea că nu pot dărui nimic. A fost momentul în care mi-am dat seama că între a trăi nefericit momentul şi a reveni la realitatea mea concretă fără ea trebuie să aleg a doua cale. Şi am ales-o. Poate vom trăi în altă viaţă, cu alte identităţi, o altă poveste în care să mă pot oferi pe de-antregul, aşa cum sunt şi să fiu acceptat fără condiţia de a mă suporta zilnic singur! Cum să-i spun că nu se poate trăi în doi separat? Cum s-o fac să înţeleagă că o iubire se cere împlinită, nu programată pe secole înainte şi aşteptată? N-am ştiut cum... 

M-am retras din frumoasa poveste... Am crezut că o pot face fără să rănesc, dar se pare că m-am înşelat. Am ajuns să împart sufletului cuvintele grele de despărţire primite. M-a durut. Şi atunci mi-am amintit că am mai trăit asta! 

Cândva m-am despărţit de o femeie care mi-a fost soţie. Şi ne-am aruncat cuvinte grele la despărţire şi anturajul nostru ne alimenta ura crescându-ne-o la infinit. Şi atunci m-am oprit puţin din tumultul vieţii, m-am gândit... şi i-am transmis soţiei mele că îi voi face cel mai mare rău posibil. Că voi scrie pe blogul meu un material în care voi dezvălui toate aspectele legate de viaţa ei care aparent ar dezavantaja-o şi că va rămâne astfel pe veci expusă public. A amuţit sărăcuţa şi probabil a avut câteva clipe de coşmar. Ştiam că se teme de "talentul" meu de a o expune... Am publicat apoi materialul anunţat, doar că nu era răutatea promisă ci un elegant şi frumos rămas bun, în spiritul iubirii care poate nu ne-a legat cum am fi vrut noi, dar cel puţin ne-a ajutat să ne creştem copiii timp de 10 ani! A fost un moment de şoc pentru ea. L-a traversat cu bine şi aş putea spune că asta ne-a ajutat ulterior să menţinem până azi o PRIETENIE care ne permite să comunicăm ca doi oameni cu scaun la cap, în interesul copiilor. A fost nevoie atunci de acel şoc pentru că altfel nu puteam îngropa securea războiului... 

Nu ştiu dacă acum, în cazul iubitei mele "expuse" prezentului, efectul va fi acelaşi. Eu şi ea (spre deosebire de cazul cu fosta mea soţie) nu avem ce împărţi la despărţire decât amintiri. Ştiu însă că din cauza deciziei mele de retragere din poveste EA m-a crezut RĂU, al naibii de rău! Şi n-am putut rezista tentaţiei de a-i alimenta puţin (câteva ore) această idee. Da, eu sunt cel rău care va scrie totul despre tine acum, care te va acuza şi distruge în planul public, bla-bla-bla... Eu sunt cel mai nesimţit, mai ordinar şi mai netrebnic dintre pământeni, care va scrie şi descrie toate intimităţile care au legat şi pot lega doi oameni care se iubesc! Da, sunt! 

Teme-te! Nu merit nimic altceva decât teama ta! 

Nu contează că sunt aşa într-o viziune deformată de nişte nervi justificaţi... Contează că eu am iubit-o real şi că în realitatea mea nu pot efectiv acţiona decât în spiritul a ceea ce simt! Şi pe cât de sincer am fost în dedicare, pe atât de sincer vreau să rămân în finalul pe care am ales singur să-l joc fără să-l câştig! 

Aş vrea să înveţe din asta. Eu nu mai vreau nimic de la ea. I-am spus-o direct la "plecare"... Dar viitoare poveşti de iubire o aşteaptă în viaţa pe care o va trăi. Eu nu voi mai fi acolo ca să mă joc de-a răutatea. Iar lumea, o ştim toţi, e rea cum numai lumea poate fi! 

Trăiţi iubirea vieţii voastre şi împliniţi-o! Azi, nu mâine. Mâine nu garantează nimeni că va veni! Iar dacă nu o puteţi trăi azi... nu vă mai amăgiţi. Mergeţi pe drumul vostru. Este mesajul pe care mi l-am dat singur atunci când mi-am dat seama că iubesc incurabil şi că viaţa mă sileşte să-mi trec iubirea la timpul trecut. 

Ţi-am spus, iubito, că într-o zi voi prezenta lumii întregi faptul că te iubesc! M-ai rugat să aştept... Mai mult decât finalul poveştii noastre de iubire n-am putut să aştept! :) Iartă-mă pentru lungile ore în care te-am făcut să crezi că sunt răul suprem, că te voi lovi cu răutate în ce te doare mai rău. Poate chiar sunt răul acela! Dacă asta te ajută să-ţi continui viaţa în linişte şi pace, atunci crede asta! Important însă este să înveţi să te protejezi pe viitor! Sper că ai notat asta... :) 

Eu pot să trăiesc... şi voi trăi cu bucuria că te-am iubit aşa cum am visat s-o fac! Şi mulţumit că mi-am respectat promisiunile, atât cea de a mărturisii public sentimentul ce ne-a legat cât şi de a fi cel ce sunt până la capăt! Un capăt de drum în iubire şi un început de alt drum în viaţă! Pentru amândoi!

Am încercat să fiu cât de decent se poate în asemenea condiţii. I-am lăsat până şi creditul de "perfecţiune" cu care o gratulam de mult timp. I-am lăsat... tot!  N-am vrut decât să plec, atât!
Mi-a scris. Mi-a răspuns. Pe un ton mult mai calm. Şi destul de prietenos. Deşi suferise fata şi chiar postase sub anonimat un comentariu acolo în care îmi reproşa că nu am aşteptat-o la infinit! În fine...
M-au prins remuşcările, regretele... apoi m-a cuprins dorul şi din nou dragostea! Am revenit. Am rediscutat cu ea. Dar ea era deja zăpăcită, nu mai ştia ce vroia! Ne-am programat o întâlnire în Baia Mare. Ea a fixat-o. Apoi tot ea s-a "sucit". Mi-a mărturisit ulterior că n-a avut puterea să stea în faţa mea, că mă iubeşte mult etc...
Am zis... hai să reînodăm povestea! Hai să mai încercăm odată! Ea era ba cu DA în gură ba cu NU ŞTIU! Se bloca la faza cu cancerul. Mi-a cerut să aştept până îşi rezolvă asta. M-a şi sunat. Am zis ok... aştept şi aşteptăm. Şi am aşteptat.
Am continuat să-i scriu. Cu aceiaşi dragoste şi dor. Ea îmi răspundea mai rar, dar tot cu dragoste declarată şi dor mărturisit. Sunt multe mesaje probatoare în acest sens. Vreţi să le postez chiar pe toate? Aştept să nege şi o voi face!
Deci mesajul meu de adio (de mai sus) a fost postat pe data de 29 iulie. Mesajul de mai jos, primit de la ea, vine pe data de 7 august...

Trimis de: Stop.and.Stare  Data: 07.08.2012, 21:42

buna.imi incep mesajul prin a-ti raspunde la intrebarea nepusa...da,si mie imi este ingrozitor de dor de tine. dupa excursia la cluj,a trebuit sa merg la bucuresti.se pare ca setul al doilea de analize e dat peste cap si medicul de la cluj se simte depasit de situatie. imi astept acum medicul meu,care se intoarce din tara natala ca sa stea la capataiul meu si sa imi explice tot ceea ce medicii de aici se tem sa faca. am inteles si de la tine si de la kami ca vrei sa vii la mine. raspunsul meu este unul negativ.nu pt ca nu vreau sa te vad,ci pentru ca acum sunt in bucuresti,far drumuri la spital de 3 ori pe zi iar in rest vomit sange. cica stresul din ultima perioada si faptul ca am fumat ca un turc nu a facut bine plamanilor mei. nu-mi trebuia o diploma in medicina ca sa stiu si eu asta..in fine.

in incheiere,pt mine nu a fost o joaca.poate sunt si am fost prea radicala ca nu am putut ierta.asta nu inseamna insa ca nu te-am iubit sau ca nu mor acum de dorul tauinseamna doar ca am nevoie de timp sa vindec ce-ai stricat tu,si ca iti dau si tie timp sa vindeci ce-am stricat eu. nu voi renunta la tine definitiv corneleu inca sper ca poate vom face sa mearga.imi doresc insa sa imi linistesc toate celelalte aspecte de viata ca sa pot apoi sa ma concentrez pe tine,pe noi,ca sa nu mai repet greselile pe care le-am facut in trecut.

si eu te iubesc puiule:)

Fac acum referire la toate acestea pentru că EA, pe siteul http://www.gamedesire.com, sub id-ul Stop.and.Stare, deja se laudă că mi-a dat papucii, că m-a părăsit, iar eu din cauza asta sunt - vezi doamne - disperat. Hmmm...

Alaltăieri i-am spus din nou că o părăsesc... Eram foarte nervos şi supărat pentru nişte mesaje de destrăbălare erotică pe care i le-am găsit pe contul ei unde aveam parola (ea uitase că eu am parola ei de acolo!). Aşa că i-am spus că o las baltă şi că de data asta chiar voi scrie despre adevăratul ei chip mizerabil.

dandanauaîn data de 22.09. la ora 11:25

Draga mea,

E ultima dată când îţi spun "dragă" şi o fac doar pentru a cinsti amintirile care leagă prezentul ăsta devenit mizerabil de o perioadă în care-mi păreai ruptă din soare.
EU te şterg acum de peste tot unde te am. Vreau să te uit. Pe veci! Nu te mai chinui să-mi răspunzi... Sau înjură-mă dacă asta îţi face bine. Nu-mi mai pasă. 
Get the fuck out of my life!

.
Îmi răspunde pe un alt ton extrem de drăgăstos, dar printr-o persoană intermediară, pentru că eu o blocasem la mesaje ca să nu îmi mai poată scrie. Iată mesajul ei...

lose.breathîn data de 22.09. la ora 13:12

te rog trimite-i-l lui cornel,cu toate urarile mele de bine. nu-s injuraturi ori altceva. eu,spre deosbire de el,m-am maturizat in timpul asta. (el m-a blocat,therefore apelez la tine in ideea ca poti fi impartiala 2 de secunde si i-l vei trimite.) merci.

scrie ce doresti Cornel.

da,ti-am dat parola.stiu.sunt curioasa insa de ce ai dorit sa citesti singur mesajele astea in loc sa mi le ceri?:) nici macar nu sunt suparata ca ai intrat pe cont.sunt doar trista ca nu mile-ai cerut mie. ti le-as fi trimis cu draga inima,impreuna cu explicatiile de rigoare,caci pt mine tu nu esti o simpla poveste de amor pe internet.erai,esti si vei fi mai mult.

eu te cunosc,si stiu ce inseamna la tine nervii.e in regula.o sa fiu aici,in cazul in care...te intorci. 

Cam acesta de mai sus era mesajul ei pe data de 22.09 (alaltăieri) orele 13:12... Eu îl ignor, dar totuşi o deblochez la mesaje. După încă o noapte de gândire eu aleg să rămân la decizia iniţială. Adică să nu mă mai întorc pentru că deja ştiam, simţeam că Anca mea nu e cea pe care o iubisem eu, ci e doar un drăcuşor cu chip de înger. Am informat-o şi de acest lucru...

dandanaua (EU)în data de 23.09. la ora 09:07

Ştiu că singura chestiune care te interesează e legată strict de publicarea materialului despre care ţi-am vorbit. Voi fi sincer cu tine (cum am fost întotdeauna) şi-ţi voi spune exact ce am decis să fac în chestiunea asta.
Până acuma am scris despre tine extrem de elogios pentru că aşa te vedeam, aşa simţeam. Aşa voi face şi de acum încolo! Voi fi acelaşi bărbat autentic în simţire şi acţiune! Nu cunoşti tu genul...
Deci, voi scrie despre tine în continuare, pe acel blog special, şi te voi descrie aşa cum te văd ACUM, aşa cum te înţeleg acum, aşa cum simt acum. Nu aveam în plan să-ţi trec acolo numere de telefon sau mail (cum ai spus tu) ci doar numele tău exact! Atât! Acum, dacă dai căutare pe net după numele tău nu găseşti nimic, decât articolul cu starea civilă. Pe viitor, la o asemenea căutare vor fi găsite imediat materialele mele. Pentru că vor fi mai multe! Pentru că voi repovesti "aventura" noastră din noua perspectivă, a batjocurii şi minciunii cu care m-ai categorisit din plin pe parcursul acestor luni.
Mi-ai spus că nu vei citi! Foarte bine! De data asta nu pentru tine voi scrie! Ci pentru ceilalţi, care te cunosc sau care te vor cunoaşte!

După acest moment am început publicarea articolelor de dezvăluiri pe acest blog...
ACUM, pe siteul http://www.gamedesire.com, pentru a-şi salva imaginea de mireasă, a început să posteze acolo texte prin care spune că eu sunt disperat pentru că m-a părăsit şi că de aceea scriu eu despre ea...

Nu mai spun nimic. Vă las pe voi să judecaţi. Nu mi se pare greu! :)

(va urma)

Primele ameninţări

Am parte, între timp, de primele reacţii din partea tipei... :) Sunt specifice caracterului nou descoperit, mizerabile şi evident contradictorii. Le prezint pe scurt... mai precizez doar că id-ul de mai jos aparţine Ancăi Mateiana, şi este inclus într-un joc online, www.triburile.ro. Mesajul acolo mi-a fost trimis...

lose.breathastăzi la ora 17:10

hmm.
multumesc pentru dedicatii dragule.tot nu am de gand sa te jignesc,ca-i sub demnitatea mea.

Aha... vorbeşte de demnitate cumva? De demnitatea EI? Şi că nu mă va jigni? Păi, să vedem continuarea!

lose.breathastăzi la ora 17:10

tu,cu caracter de mahala,ai facut ce-ai facut. nu te blamez. ce vreau insa e sa pleci dracului din viata mea puiule. un gunoi de om ca tine nu stie sa faca altceva decat sa ia arma prostului si sa-si dea singur cu ea in cap. ca sa vezi insa ca te inteleg,cu tot cu frustrari si multa prostie ce te caracterizeaza acum,te anunt urmatoarele: pentru mine,nu mai existi. ce incerci sa faci acum nu ma afecteaza cu absolut nimic pe mine,ca persoana. acum e randul meu sa imi fie sila:) sila pentru ca,odata,catre jaful de om ce esti tu,am putut rosti un "te iubesc". 

Ok, dar mesajul nu e încă gata, pentru că posibilităţile de exprimare ale domnişoarei sunt nelimitate. De ce să nu includă şi ceva ameninţări? fata cu demnitatea...

lose.breathastăzi la ora 17:10

pe ai mei ii voi calma. sunt oameni destepti.stiu sa calce pe cap un amarat ce nu stie decat sa se joace cu cuvintele si atat. nu te mai apropia de mine.nici aici,nici in alte parti,sau voi avea si eu grija ca familia ta sa sufere pt prostiile tale.

Hopa! Mda... Mă vor călca pe cap ai ei, va avea grijă ca familia mea să sufere, bla-bla-bla... Aere şi ifose de piţipoancă crescută de un tată primar care îi flutura pe sub nas tot ce îşi dorea răsfăţata. Mă întreb însă, "ai ei" câţi oameni or fi călcat pe cap până acum? Probabil tipi care îi picau ei prost la imagine! Sau indivizi care încercau s-o abordeze în fel şi chip. Or avea ceva experienţă în călcatul pe cap, nu? Că prea vorbeşte cu foc domnişoara!

Apoi partea cu familia mea... Am arătat mesajul ei unor cunoscuţi de-ai mei. I-a apucat râsul. E clar că tipa nu mă cunoaşte! Am şi primit mai multe propuneri de genul "hai Cornel să ne urcăm în maşină şi să mergem acolo, să desfiinţăm Potcoava aia!". Nici vorbă... Nu e cazul să reacţionez la spusele disperate ale sus-numitei. Îi înţeleg nervii, supărarea. E prima oară în viaţa ei când e dezvelită public fără să se dezbrace ea, de bună voie! Nu se poate controla. Nu are argumente. Ce să facă altceva decât să ameninţe!

Bun... Mulţi care vor citi aici nu mă cunosc din viaţa reală. Eu, de meserie, sunt ziarist. De investigaţii. Am scris ultimii 18 ani despre afacerile oneroase ale multor politicieni şi oameni de afaceri multi-miliardari. Am primit ameninţări cu nemiluita, inclusiv cu aducerea unor rackeţi din Moldova pe capul meu şi multe altele. Mulţi "şmecheri" bătăuşi din Baia Mare, de unde sunt eu, au fost plătiţi ca să mă "termine" şi... :) nu spun mai multe ca să nu-i dau de gol pe băieţi, dar am băut bine şi am mâncat bine pe banii plătiţi de afaceriştii mafioţi împotriva mea!
În fine, ca fapt divers, în 1995, pentru că eram un spirit foarte aventuros şi cutezător, m-am înrolat în armata sârbă din Bosnia şi am luptat vreo 4 luni în acel război, ca soldat voluntar, la Sarajevo. Am cântat, cum spuneam eu, la mitralieră şi multe altele... Lucrurile astea sunt de mare notorietate despre mine, în oraşul meu, unde toată lumea mă cunoaşte. Ea, sărăcuţa, mă confundă încă (asta e, n-ai ce face) cu iubiţii din colecţie care plângeau în pumni când ea îi abandona şi care sughiţau când trenul trecea!
Bine, dacă va fi cazul de ceva răzbunări din partea ei sau a familiei ei, le aştept cu interes, indiferent că vor fi îndreptate împotriva mea sau împotriva familiei mele. deocamdată, încă refuz cererea prietenilor mei de a face o excursie în Oltenia. Sincer, sper să nu fie cazul...  Nu pentru mine!

(va urma)

Mortul părăsit

Am pus deja aici 9 postări din noua serie de "dezvăluiri" despre dom'şoara Anca Mateiana, din localitatea Potcoava, judeţul Olt. Cred că se impun câteva concluzii, o anumită sinteză şi câteva (alte) explicaţii...

Madam în cauză s-a specializat în ultimii 5 ani în poveşti de iubire pe internet. Cunosc personal (din spusele ei, dar şi din verificări proprii) foarte multe cazuri concrete, cu nume şi prenume (id-uri pe diverse siteuri) unde aceasta a avut sau are iubiti. Cu fiecare în parte trăieşte separat câte o poveste, cu fiecare are dialoguri nesfârşite, prin mesaje sau telefon, cu fiecare face planuri de măritiş sau întâlnire, partide de sex etc... Treaba aiurea e că multe asemenea jocuri de-ale ei au sfârşit tragic! Şi vorbesc acuma strict din ceea ce-mi povestea ea!

După cum am spus deja, un asemenea "fraier" a murit pentru ea. Dacă "povestea" e adevărată, ea s-a internat la un moment dat în spital, a avut nevoie de sânge, iar el a venit să-i doneze. Dar s-o las pe ea să povestească...

lose.breath (EA)în data de 22.06. la ora 13:27

ti-am povestit franturi despre tipul cu care am fost.cel care a murit.nu-mi amintesc sa iti povestesc tot,poate si pentru ca moartea lui nu a fost petru mine un lucru pe care sa il accept usor. de atunci m-am schimbat pe alocuri...

l-am cunoscut cand eram mai micuta.nu l-am placut din prima,el pe mine in schimb am aflat dupa ce am ajuns impreuna ca da. eram impreuna cand am aflat ca sunt bolnava. evident,eu am reactionat asa cum stii deja ca as fi reactionat.am incercat sa ma indepartez,pentru ca inca sunt de parere ca nu trebuie sa ii implici in ceva atat de urat precum o boala ca a mea pe oamenii la care tii. el nu m-a lasat sa o fac insa. am refuzat sa il vad sau sa-i mai raspund la telefoane cam 2-3 luni. in timpul asta eu am vizitat toti medicii oncologi din bucuresti si nu numai,apoi am plecat afara sa cer o alta parere in viena. el m-a asteptat in tot timpul asta...pana cand nu a mai vrut sa astepte. a aflat de la o prietena foarte buna din bucuresti,colega de facultate cu mine unde sunt. tipa ma tinea la curent cu ce mai e pe la facultate,imi trimitea cursurile pe mail...eu repet,earm in viena.faceam al 100-lea set de analize...m-am trezit cu el acolo.in camera de spital.mi-a spus foarte clar ca nu va mai pleca de langa mine,si s-a tinut de cuvant.n-a plecat cu voia lui.

am terminat cu analizele acolo,iar apoi m-am intors in tara. a vrut sa locuiesc cu el,am refuzat.cu toate astea,tot ne petreceam zilele impreuna,ori la mine ori la el.a durat cateva luni,in care s-a straduit din rasputeri sa ma faca sa uit de boala. parintii lui aveau o firma de constructii,in tara lor natala,pentru ca tipul nu era roman. el lucra acolo,ca...hmm,nu-mi mai amintesc ce.dar putea lucra din tara de aici,nu era nevoie sa mearga acolo.pana intr-o zi,cand a primit un telefon de la ai lui sa mearga acasa,pentru ca urma sa aiba o sedinta foarte importanta.tatal lui dorea sa se retraga de la conducerea firmei si sa i-o lase lui pe maini. a lipsit 2 saptamani,cat a durat sa faca toate hartiile necesare pentru asta. intre timp,eu am facut primul stop respirator dintr-un lung sir ce a urmat perioadei aleia,si am fost internata. nu am vrut sa il sun sa il anunt,pentru ca stiam ca s-ar fi intors intr-o clipa si ar fi lasat balta totul.iar eu stiam cat de important e asta pt parintii lui,asa ca am decis sa nu il caut sa-i spun. apoi,a urmat o perioada de 2 zile in care am vomitat foarte mult sange.cumva,tumoarea mea se extindea cu repeziciune,tratamentul nu mai functiona. faceam transfuzii de sange de cateva ori pe zi,pentru ca eu il eliminam pe al meu intr-un ritm alert.

tipa de care am spus mai sus,colega de la facultate a decis sa il sune sa ii spuna,pt ca la momentul respectiv doctorii spuneau ca nu ma pot tine in viata in ritmul asta. nu era normal si logi sa fac atatea transfuzii,pentru ca organismul meu incepea sa nu mai tolereze atata sange strain. prin urmare,toata lumea se astepta,in fiecare seara,sa nu mai fiu acolo dimineata. asa ca l-a sunat. evident,el a lasat totul in grija parintilor si a venit la mine. aveam aceeasi grupa de sange,iar dupa cum poate stii,in spitalele romanesti nu gasesti nimic din ce ai nevoie.epuizasem deja cam toate resursele de A2. el s-a oferit sa imi doneze sange. si a donat mult prea mult,impotriva sfaturilor medicului. a trebuit sa intre intr-o operatie de urgenta,pentru ca se pare,desi eu nu stiam,ca avea o problema la inima,ceva cu o valva...in fine. donand atata sange,inima lui nu prea avea ce sa pompeze si asta i-a afectat-o si mai tare. a intrat in operatie,a murit pe masa. 

Ok, asta s-a întâmplat atunci. Pe parcurs, până recent, am mai discutat foarte puţin pe acest subiect şi doar la iniţiativa ei.
Recent, am avut un schimb de mesaje în care încercam să ne lămurim dacă mai continuăm sau nu povestea noastră. Ea avea anumite rezerve spunând că nu ştie dacă mai este capabilă să ducă în spate, cu tot ce înseamnă asta, o relaţie serioasă. Şi a făcut o trimitere la tipul de mai sus!
Mesajul acesta mi l-a trimis pe alt site unde noi ne întâlneam, http://www.gamedesire.com, unde ea are id-ul Stop.and.Stare...

Trimis de:	Stop.and.Stare
Data:	03.09.2012, 17:26

Stiu sa iubesc. Doar ca nu pot sa o arat. Am ajuns sa iubesc doar de 2 ori in viata. Primul a murit. Pe al doilea l-am alungat de langa mine pt ca nu pot,nu sunt facuta sa am o relatie. Poate sunt mult prea  "damaged" ca sa mai am toate caracteristicile unui om normal. Pot sa iubesc. Am facut-o din tot sufletul,de 2 ori. Sunt convinsa insa ca,si de nu murea,as fi sfarsit prin a-l alunga si pe el. 

Dincolo de orice posibilă "duşmănie" sau "ură" (ea îşi urăşte foştii iubiţi, chiar a recunoscut cândva asta) problemele astea ale ei de a relaţiona serios cu un bărbat, chiar dacă sunt REALE (şi aici nu suspectez deloc faptul că în mesajul de mai sus m-ar fi minţit!) produc daune ireparabile din cauză că ea, inconştientă fiind de faptul că nu poate duce o relaţie se implică totuşi în multe asemenea "proiecte" serioase şi dă peste cap viaţa celor care cred în ea şi-o iubesc. Sigur, are momente de filosofie internă când realizează că nu este capabilă să întemeieze şi să menţină o relaţie serioasă (cum a fost acest moment, când mi-a scris mesajul de mai sus), dar imediat uită şi porneşte apoi o altă relaţie "serioasă" plină de iubire "mare" de tot! Tipul ăsta de mai sus a murit din cauza asta şi a murit pentru o fată care oricum l-ar fi părăsit dacă trăia mai departe!
Un alt exemplu, pe care mi l-a povestit tot ea a sfârşit de asemenea tragic. A avut o relaţie (tot "serioasă") cu un alt tip cu care de asemenea făcuse planuri măreţe de viitor cu toate alea (căsătorii, copii etc). Normal că orice om... normal când trăieşte aşa ceva îşi dă viaţa peste cap şi îşi face tot felul de idei, speranţe, planuri etc. Ei bine, fata noastră mi-a mărturisit că la un moment dat pur şi simplu s-a... plictisit de tip şi i-a spus brusc că... "gata, de azi nu mai suntem împreună pt că m-am plictisit!". Apoi a plecat şi nu i-a mai răspuns tipului nici la telefon şi l-a evitat pe toate căile posibile. Drept urmare, omul şi-a tăiat venele şi a fost salvat de la moarte de sora sa care a venit tocmai atunci la el şi l-a dus la spital... Singurul "compromis" pe care l-a acceptat Anca a fost (la insistenţele rudelor bărbatului) să meargă la spital la el şi să-l "ajute" (vorbindu-i calm şi atent) să îşi revină şi să nu mai încerce să se sinucidă.
În fine, poveştile ei amoroase sunt multe. Toate au avut un sfârşit oarecum tragic, chiar dacă nu e vorba de fiecare dată de sânge vărsat. În toate ideea a fost aceiaşi. Promitea TOT, de la Ana la Caiafa, şi apoi abandona TOT, brusc şi fără explicaţii. Cei mai mulţi, din păcate, erau prea slabi sau moi ca să reacţioneze cumva. Rămnâneau în spate plângând, privindu-i îndelung pozele şi altele de gen. Ea însă, de a doua zi chiar, începea altă poveste trasă la indigo cu cea pe care tocmai o încheiase...

Din această cauză am hotărât ca EU să pun piciorul în prag scriind aceste texte. Am fost şi eu derutat o vreme pentru că nu înţelegeam tot acest comportament oscilant al ei, dar m-am lămurit până la urmă. De îndată ce m-am lămurit n-am mai stat pe gânduri. O asemenea tipă, fără conştiinţă şi fără suflet nu merită să mai fie protejată de anonimat şi să-şi mai permită la nesfârşit aemenea tragedii. Cu sau fără voia ei, cu sau fără nervi şi ură şi altele de gen, va fi nevoită acum să-şi mai ascundă din porniri şi să trăiască mai calculat şi poate mai... normal!

(va urma)

Copilul abandonat

lose.breathîn data de 21.09. la ora 16:52

Cum stai cu depistarea minciunii? ca sa stiu daca iti spun ca mi-a fost dor sau nu. :)

(mesaj adresat de Anca unui "iubit" de pe Triburi...)

Lose.breath e id-ul sub care joacă pe www.triburile.ro Anca Mateiana, din localitatea Potcoava, judeţul Olt. Precizez în fiecare postare identitatea ei pentru ca fiecare articol să poată fi găsit în motoarele de căutare. Deocamdată, singura menţiune pe net despre ea este un articol publicat în mass-media judeţului Olt (vezi http://www.ziare.com/slatina/cultura/andrei-iordache-s-a-inrudit-cu-primarul-din-potcoava-1909698) în care se spune că ea... se căsătoreşte! Articolul are ataşată o fotografie (foto dreapta aici) care o înfăţişează pe Anca gravidă, la starea civilă, semnându-şi alăturarea faţă de soţ.
Când am descoperit acest articol am întrebat-o pe fată care e adevărul, iar ea mi-a răspuns că totul e o minciună şi că acel ziar a scris acea minciună pentru a lovi în tatăl ei care la acea dată era primar în Potcoava.  Totodată mi-a precizat că nu a fost niciodată căsătorită şi nici gravidă! Clar... Mai are rost să vă spun că am crezut-o?

Ulterior însă, vine alt moment... Pe siteul www.triburile.ro primesc un mesaj de pe contul unei prietene de-a ei. Iată mesajul...

w.a.s.p (prietena EI)în data de 07.07. la ora 08:44

Buna dimineata,sunt Andra.Nu am foarte mult timp la dispozitie asa ca o sa incerc sa scriu ce am de spus cat mai repede si cat mai explicit.Anca nu stie ca iti scriu,si vei intelege de ce.
Momentan e in spital,azi'noapte a avut dureri foarte mari si am chemat ambulanta.Se pare ca are un chist pe ovarul stang,o sa intre in operatie mai tarziu.
Dar nu despre asta vroiam sa iti vorbesc. Stiu ca Anca nu ti-a spus,desi am stat de vorba cu ea despre asta seara de seara,de cand mi-a spus ca venim la voi. Am rugat-o sa iti spuna,dar e incapatanata si nici nu a vrut sa auda...are impresia ca tot ce simti tu pentru ea se va termina in momentul in care iti va spune.De data asta situatia s-a schimbat insa,asa ca trebuie sa iti spun eu,pentru ca stiu ce are ea de gand sa faca si nu mi se pare ok.
Cand avea 19 ani si ceva i s-a dat diagnosticul.Ca orice om normal a trecut prin toate starile posibile:negare,furie etc. Pe cand se afla in starea de negare,iesea in cluburi,in fiecare noapte.Eram la bucuresti amandoua,eram in club,era cam 2 noaptea...ea iesise afara sa fumeze si sa se aeriseasca putin,pentru ca inauntru era foarte cald,eu am ramas inauntru.Nu era prima data cand una din noi iesea sa fumeze,si nu era nevoie sa iesim in turma. Acum imi dau palme pentru ca nu am mers cu ea de data aceea...Anca a fost violata.Am gasit'o,pentru ca nu se inorsese si ma ingrijorasem,am gasit'o langa masina,cu hainele rupte,plina de zgarieturi...nu are rost sa iti descriu tabloul. Numai cand imi amintesc imi dau lacrimile. Am dus'o la spital,a ramas acolo cateva zile.I s'a oferit consiliere psihologica,a refuzat'o. A spus la momentul ala ca refuza sa isi dea creierul peste cap doar pentru ca "un dobitoc a profitat ca era singura". Nu a facut plangere pentru ca era inutil.In noaptea aia fusese concert cu nu mai retin exact ce artist,si clubul era plin ochi.
Dar oricat de mult a vrut ea sa uite noaptea aia,din pacate nu s-a putut.Nu ti'a spus niciodata cum de acum nu mai poate sa faca copii? In urma violului Anca a ramas insarcinata.Abia incepuse tratamentele,nu facuse inca sedinte de chimoerapie si in afara cancerului,corpul ei era ca al oricarei femei.Nu a vrut sa auda de avort,desi toti ii spuneam ca atunci cand se va uita la copil,isi va aminti de noaptea aia.Dar ea stia ce stia,vorbise cu medicii,stia ca vor scadea sansele dramatic sa faca un copil mai tarziu,iar ea si-a dorit un copil de la 16 ani.:) L-a pastrat deci,dar ai ei au intervenit.Pentru toata familia ei,conteaza teribil de mult ce spune si crede lumea.Pentru Anca nu a contat niciodata. Bunica ei a intervenit (de atunci o urasc din toata inima) si a spus ca ea nu va accepta niciodata un copil care sa fie conceput in felul asta.I-a convins pe parintii ei sa dea copilul spre adoptie.Anca nu a vrut,dar ai ei au apelat la obisnuitele lor tertipuri.Mama ei are probleme cu inima,nu are voie sa se enerveze sau ceva de genul asta pentru ca risca un infarct. A facut deja cateva.Asa ca mama ei a inceput sa faca urat,sa ii spuna Ancai ca o va baga in mormant daca va pastra copilul,bunica ei la fel,se dadea de ceasul mortii ca va face familia de ras daca va pastra copilul ala etc.Cat timp a fost insarcinata,a stat la bucuresti,inchisa in casa. Pana la urma,a cedat.Pe vremea aia nu era cum si cine e acum.Nu statea dreapta oricate banturi ar fi batut.Asa ca au dat fetita spre adoptie (pentru ca da,Anca a facut o fetita) unei familii bogate iar ai ei au avtu grija ca Anca sa nu isi vada copilul vreodata de atunci.
Parintii adoptivi ai Karlei insa au murit acum 2 luni intr-un accident de masina.Avocatii lor au cautat'o pe Anca,pentru ca oamenii aia nu aveau din pacate alte rude,iar fetita risca sa fie trimisa la serviciile sociale iar apoi integrata intr-un orfelinat. Iti imaginezi ca Anca a refuzat categoric acest lucru,si de data asta a fost destul de puternica cat sa le spuna tuturor alor ei ca daca indrazneste vreunul sa mai ia copilul de langa ea,nu le va fi bine.De data asta,nici bunica ei n'a mai avut tupeul sa comenteze,desi ar fi vrut scorpia...
Momentan Anca se lupta cu avocatii ei pentru a'si redobandi drepturile de mama,la care renunti in momentul in care iti dai copilul spre adoptie.Nu stiu daca ai observat'o mai trista in ultima vreme...
Iti spun astea acum pentru ca ea nu vrea sa o faca,si vrea sa se departeze.Azi dimineata au vorbit avocatii cu tatal ei si i-au spus ca au aranjat ca atata timp cat lupta in instanta continua,fetita va veni sa stea la Anca,ca sa nu fie trimisa la orfelinat. Si Anca crede ca daca iti va spune toate astea,tot ce simti tu pentru ea se va duce dracu.Iar ea nu rezista la respingeri.prefera sa plece fara sa scoata un cuvant decat sa fie respinsa de cineva.
Mai exact,acum ea asteapta sa intre in operatie.Nu'i ceva complicat,dar trebuie facuta altfel ramane cu durerile alea luna de luna.Apoi va veni acasa,luni sau marti,depinde cat de repede se recupereaza,si va incepe sa isi decoreze casa si sa transforme camera de oaspeti din apartamentul ei intr'o camera de copil.Tie nu vrea sa iti spuna nimic.de tine vrea sa se departeze incet,dar sigur,ca sa nu suferi nici tu nici ea.
Daca are dreptate,si tot ce ti'am povestit mai sus chiar te face sa iti schimbi sentimentele fata de ea,spune-mi te rog,si o sa am grija ca ea sa nu stie niciodata ca am vorbit cu tine,si o las sa se departeze cand si cum vrea ea.Daca insa nu are efectul asta asupra ta,la fel te rog spune'mi,ca sa merg sa-i dau una dupa ceafa ca e idioata si sa'i spun ca ti'am povestit.
Stiu ca e mult de digerat,scrie'mi azi...cand poti tu.Multumesc.
Andra.

La mesajul ăsta am răspuns imediat. Pe id-ul "dandanaua" jucam eu...

dandanauaîn data de 07.07. la ora 08:58

deci DA, e un fel de şoc ce mi-ai scris, dar nu unul care să-mi schimbe mie sentimentele faţă de EA! Aş vrea ca Anca să înţeleagă că eu o iubesc! Şi că nu-mi condiţionez iubirea asta nici pentru fapte din prezent nici pt fapte din trecut!
Sper să-şi poată recupera fetiţa dacă asta doreşte! Şi dacă vorbeşti cu ea spune-i că mi-e dor!
În rest, te rog să îmi dai veşti despre starea ei tot timpul, până revine!

Deci, pentru cei care n-au avut răbdarea să citească tot, rezumatul e următorul:

După ce a primit vestea că are cancer, Anca şi-a înecat amarul în cluburi de noapte, destrăbălându-se. Cică într-un astfel de moment, unul din şmecherii de acolo a violat-o. Mă rog, n-a depus plângere, dar a rămas gravidă şi a păstrat copilul. Apoi, tot cică, la insistenţele părinţilor ei a dat copilul spre adopţie la nişte străini de familia ei. Adică, şi-a abandonat pruncul nou-născut, o fetiţă nevinovată, pe nume Karla. 

A trăit apoi doi ani jumate ca şi cum n-a fost mămică pentru o zi, uitându-şi complet copilul şi trăind poveşti amoroase cu nemiluita pe internet, inclusiv cu mine. Acum, cică, şi-l recuperează pentru că părinţii adoptivi au murit...

În fine... În primul rând nu ştiu cât de adevărată este povestea asta. Cunoscându-i acum chipul adevărat, pun sub semnul întrebării TOT ce mi-a povestit, inclusiv povestea cu cancerul! S-ar putea ca articolul acela din presa din Olt să fie adevărat şi ea să se fi "vândut" prin căsătorie vreunui partener politic de-al tatălui ei, sau cine ştie, nu vreau neapărat să speculez. Oricum, din spusele ei reiese că primul copil pe care l-a avut şi l-a abandonat. Nu vreau să spun altceva, dar... eu ştiu că asemenea adopţii se fac pe bani! Pe bani grei! Ştiţi şi voi asta, nu vă spun eu o noutate! Adopţia de gen (de la o mămică ce tocmai a născut) e o mască pentru comerţul cu copii! Familiile înstărite plătesc şi femeile fără inimă îşi vând nou-născuţii! Există, cel puţin la nivel de posibilitate teoretică, varianta ca de fapt Anca să-şi fii vândut copilul! Nu ştiu de ce ar fi făcut-o. Poate... pentru bani, nu?  Pentru bani, azi, multe fete fac o mulţime de lucruri imposibil de închipuit!

Evident, dacă şi-a vândut atunci copilul ea nu va recunoaşte asta niciodată. Iar secretomania cu care se înconjoară nu permite clarificarea situaţiei în toate amănuntele sale pentru a se elimina orice suspiciuni. Nu ştie să cultive o încredere sănătoasă în partenerul de viaţă, pretinde doar încredere oarbă! Asta ţine o vreme, dar când "problemele" se adună este nevoie de mai mult. Nu a înţeles asta niciodată. ..

Eu am doi copii. I-am avut cu două femei diferite. M-am despărţit de ambele femei şi am păstrat EU copiii! Ştiţi că în 99% din cazurile de despărţire în care sunt copii, aceştia rămân la mame. Nu a fost cazul la mine. Eu i-am iubit înainte ca ei să se nască şi i-am iubit apoi tot timpul, până azi şi-i voi iubi mereu! Pentru mine, ca tată, nu există pe lumea asta vreun motiv care să mă poată determina să-mi abandonez copiii, să-i vând sau să-i las, "spre adopţie", altei familii! M-am luptat chiar cu femeile mele ca să rămână copiii la mine şi apoi i-am crescut singur, făcând o grămadă de sacrificii pentru asta. Acum, când anii au trecut şi ei au crescut (au 14 şi respectiv 15 ani) mă uit cu mândrie la ei şi pe mai departe încerc să iau deciziile cele mai bune pentru viitorul lor. De exemplu, în înţelegere cu fosta mea soţie, am decis ca unul din ei, cel mai mic, să-şi continue studiile liceale, de anul acesta încolo, la un colegiu din Madrid pentru că posibilităţile de şcolarizare şi afirmare profesională sunt infinit mai mari şi mai atrăgătoare în Spania decât în România. Dacă totul va fi bine, îl vom transfera şi pe celălalt copil în Madrid (unde trăieşte fosta mea soţie) sau poate în Paris, unde mă voi muta şi eu (am acolo fraţi, plus tatăl meu). În fine...

Să fii părinte e greu... Anca a fugit de asta, din proprie voinţă, dintr-un interes material sau "silită" de familia ei. Nu ştiu, dar ştiu că şi asta este o probă reală a caracterului ei!  Ar trebui să bage capul în pământ şi să se roage ca fiica ei să nu o judece pe viitor, când va creşte şi va înţelege că primii doi ani jumate de viaţă a fost aruncată în braţele unor străini. Ar trebui... multe, dar Anca "mea" are tupeu cu nemiluita. O aştept să facă acum o probă de nervi pentru că - vezi doamne - am îndrăznit să scriu despre asta. Cu mintea ei (inteligentă, dar totuşi limitată) nu va înţelege esenţialul... Păcat. Şi trist...

(va urma)

Coma şi fraierul

Trebuie să recunosc că publicarea acestor materiale nu-mi face deloc o deosebită plăcere. Dacă veţi citi prima serie de texte publicată pe acest blog veţi înţelege cum am iubit-o pe fata asta şi câtă încredere i-am acordat. Din păcate nu prea am de ales decât să-i dau în vileag adevăratul chip. Asta o va ajuta şi pe ea pe viitor, chiar dacă acum nu poate înţelege "procesul" care se declanşează în firea ei în urma publicării acestor materiale. Oricum, efectele deja se văd... De ieri a renunţat să mai "joace" pe acel site, www.triburile.ro, unde se destrăbăla în voie. Să vedeţi însă "fază"!..

O contactez zilele trecute. Ştiam că este internată în spital, la Viena, unde suferise o operaţie pentru boala de cancer pe care o avea. Operaţia fusese extrem de complicată... Înainte de a merge acolo îmi scrie un mesaj pe alt site unde noi ne întâlneam. Este vorba de http://www.gamedesire.com, unde ea este înregistrată cu id-ul Stop.and.Stare. Acolo îmi scria aşa:

Trimis de: Stop.and.Stare  Data: 03.09.2012, 17:26

La noapte plec din tara. Tine-mi pumnii saptamana asta.Presimt cumva ca puterile mele adunate din toate colturile nu vor fi de ajuns de data asta. Presimt ca...nu,lasa. nu conteaza. poate va fi bine la final. 

Deci îmi lasă mesajul ăsta cu ideea că merge la operaţie şi lăsând să se înţeleagă că se teme pentru ceea ce va urma. Vă daţi seama că i-am scris mult în perioada ce a urmat încercând să o încurajez să facă faţă situaţiei, să-i dau încredere şi forţă etc... 

Vine şi momentul în care este operată... primesc mesaj de la o prietenă de a ei care se loghează pe acest cont care aparţinea de fapt lui Anca Mateiana, alias lose.breath pe jocul Triburile... 

Trimis de: Stop.and.Stare  Data: 06.09.2012, 14:56

Buna ,sunt Andra. Imi cer in primul rand scuze ca iti scriu eu,insa asa m-a rugat Anca inainte sa intre in operatie. Mai exact,aseara a intrat in operatie,mi-a spus ca in cazul in care nu se termina cu bine sa iti scriu. Nu te speria,nu a murit...inca. Operatia a durat 6 ore si jumatate,inima i s-a oprit de 4 ori.prima data a fost sub 1 minut,urmatoarele dati a depasit 1 jumatate,ultima data a ajuns la 2...Au reusit sa scoata ce era de scos. Nu au scos totul pentru k era imposibil dar au scos cat au putut de mult. problema este ca in urma operatiei Anca a intrat in coma...De aseara pana acum nu si-a revenit,iar medicii nu stiu cum,daca sau cand isi va reveni. Nu au cum sa stie ce stricaciuni u cauzat opririle inimii pe o perioada atat de lungi. Cea mai inofensiva stricaciune (daca o pot numi asa) ar fi pierderea memoriei temporar...cea mai grava ar fi cea in care a devenit o leguma... Nu stiu daca se va trezi din coma . medicii au spus ca le este imposibil de spus,ca depinde numai de ea,daca ea mai are puteri sa lupte,sau daca mai vrea sa lupte. au spus ca in afara de a fi o lupta fizica este si una sihica,si depinde foarte mult de temperamentul ei si de puterile ramase ca sa isi revina si din asta.Unul din medici din echipa care au avut grija de ea este psiholog,si a avut ieri,inainte de operatie o intalnire cu ea. Azi dimineata ,intreat daca din punctul lui de vedere Anca mai poate lupta,ne-a spus ca ea pare sa fie o persoana foarte puternica,dar ca i-a parut stoarsa de puteri si nu poate spune cu exactitate.Ne-a spus ca parea ca ea sa mai poata,insa dorinta,vointa de a mai face asta incepeau sa se diminueze.  Cert este ca nu stim ce se va intampla. Am vazut ca are mesaje de la tine,nu le-am deschis. Vreau insa sa te rog sa imi permiti sa i le citesc. Medicii spun ca uneori,pacientii in satrea asta ne pot auzi,sau macar primi din partea noastra gandurile bune. Voi intelege daca vei refuza,e dreptul tau,si nu voi indrazni sa iti deschid mesajele. daca insa vei accepta,daca doresti,ii mai poti trimite mesaje...de bine ma refer.i le voi citi imediat cum voi da de ele si sper ca asta,impreuna cu mine si cu toti cei care o iubesc sa ii dea putere.

Evident, i-am scris din nou. Anca mea era în comă, practic fără viaţă. I-am scris motivând-o să revină printre cei vii, i-am spus cât de mult o iubesc şi că o aşteaptă o viaţă frumoasă în continuare, plus multe altele. Prietena ei a luat mesajele mele şi i le-a citit. De mai multe ori. Pe "acordurile" acestor impulsuri pornite din dragostea mea pentru ea, Anca a deschis ochii, şi-a revenit!

A urmat o perioadă de recuperare. I-am scris din nou spunându-i că un singur lucru mai vreau de la ea. Să îmi spună când se întoarce de la Viena acasă, pentru ca să fiu liniştit că s-a recuperat şi că este bine. I-am spus asta de mai multe ori, nu o dată...

Zilele trecute o găsesc din nou online pe acest site şi o întreb cum e, cum se simte. Îmi spune că e tot la spital, în Viena, că e binişor, doar că are ceva probleme cu memoria şi că sunt multe lucruri, inclusiv despre noi doi, pe care nu şi le aminteşte. "Nu-i nimic, îţi revi tu, nici o grijă." i-am spus eu, rugând-o apoi încă o dată să mă informeze când toate astea se vor termina şi se va întoarce acasă. Ea îmi promite asta, dar în acelaşi timp îmi spune că vrea să se logheze pe Triburi, în noua lume Specială, dar nu ştie cum să facă asta pentru că setările lumii nu mai permit logarea gratuită, decât cu bani, adică prin cumpărarea unor "puncte". Îmi spune că nu reuşeşte să dea de mama ei ca să-i transfere ceva credit în telefon. Nu-i nimic, este un fraier de serviciu, nu? Eu adică... Mă ofer imediat, activez punctele alea cumpărându-le prin sms şi i le trimit imediat pe contul ei, lose.breath, ca să se poată loga în joc. Ceea ce tipa face imediat şi începe să se bucure de recreerea pe care ţi-o dă acest tip de joc... 

În ziua următoare, depistez următorul dialog între ea şi unul din "iubiţii" cărora le ducea dorul...

 grndmastr

în data de 22.09. la ora 08:45

Bonjour (: cum de esti asa matinala ? cine/ce obraznicie te-a trezit ?

lose.breath (EA)în data de 22.09. la ora 08:46

vecinii amenajeaza apartamentul.cum altfel decat cu bormasina.
sunt o masina vie de injurat la ora asta.
ti-ai gasit trib...si mai e si plin de vedete. nici nu ma asteptam la mai putin din partea ta:D

Nu mi-a venit să cred! Adică, eu o ştiam la Viena, internată în spital, cu probleme de refacere! Ea în schimb era bine-merci acasă, iar vecinii o treziseră folosind bormaşina! Nu se obosise tipa să-mi spună nici măcar "am ajuns acasă, fraiere, poţi fi liniştit"!

Voi repeta mai jos un alt mesaj trimis de ea în acest joc pentru că privit acum, în alt context, reflectă mult mai bine "personalitatea" ei...

Tipul ăsta, de mai sus,  grndmastr, nu ştia handicapatul cum să dea de ea şi mă contactează pe mine în joc întrebându-mă cum o poate găsi. Îi spun cum, apoi trimit seria aceea de mesaje pe care le-am schimbat cu el către EA, ca să ştie că va fi contactată de respectivul... Urmează dialogul dintre ei... Menţionez iar că pe Id-ul "dandanaua" jucam eu... 

grndmastrîn data de 21.09. la ora 16:37

frumoaso, scusi :d Codrin aici. Ce mai zici tu love ?

lose.breathîn data de 21.09. la ora 16:39

m-am prins dupa,citind mesajele tale cu dandanaua.
neata in prima faza. :)

grndmastrîn data de 21.09. la ora 16:40

Bonjourică. De ce-ai citit mesajele dandanauei ?

lose.breathîn data de 21.09. la ora 16:41

mi le-a trimis cu forward.din proprie initiativa.
am efectul asta asupra barbatilor.pam pam.

Deci, fraierul de dandanaua (adică eu) a trimis "din proprie iniţiativă" (adică de prost ce e) mesajele către ea pentru că ea produce "efectul ăsta asupra bărbaţilor" (adică îi joacă pe degete cum vrea pe fraierii ca mine!). Vine confirmarea imediat...

grndmastrîn data de 21.09. la ora 16:46

pam pam, ma gândeam eu ca-l joci pe degete; dar nu-mi spune ca-i barbat, dandanaua :o

Deci, ăsta jucat pe degete (adică eu) tocmai îi trimisese zilele trecute nişte mesaje menite să o scoată din comă! Ea era fără viaţă, doctorii nu se puteau pronunţa dacă îşi va reveni sau nu, familia şi prietena ei erau disperaţi, apelează la mine să-i scriu ceva care să-i motiveze voinţa de a trăi, eu scriu ca prostu "romane" de idei încurajatoare, ea îşi revine, acum e bine, intră în jocul ăsta nenorocit şi îşi bate joc de mine spunând că i-am trimis ca fraieru acele mesaje "din proprie iniţiativă" pentru că mă joacă ea pe degete! Asta ar trebui să fie suficient ca să înţelegeţi caracterul ei mizerabil!!! Şi ca să fie paharul plin, imediat după mesajul de mai sus urmează replica ei....

lose.breathîn data de 21.09. la ora 16:47

bine,nu-ti spun.
vrei sa-ti spun ceva in mod special,sau dau frau liber imaginatiei? excelez la amandoua.

grndmastrîn data de 21.09. la ora 16:50

Uu, ce tentant suna. Spune-mi cum ti-a fost dor de mine si ce-ai facut vara asta asteptând reîntâlnirea noastra virtuala! xx

Pam-pam! Asta e Anca Mateiana, fiică de primar şi directoare de bancă, absolventă de Facultate de Ştiinţe Politice, dar încă nu ştiţi tot. Va urma...